Experiența de a vizita România capătă o profunzime aparte atunci când descoperi legendele străvechi pe care localnicii le poartă din strămoși. Descoperă mai jos, legenda Lacului Roșu, din județul Harghita.➡️
Demult, pe când pe văile Harghitei liniștea era tulburată doar de șoapta brazilor, într-un sat din apropierea Gheorgheniului trăia o fată de o frumusețe rară, pe nume Estera. Ochii ei negri ca murile și părul de culoarea nopții furaseră inimile multor flăcăi, dar fata își dăruise sufletul unui singur voinic din sat. Zilele le erau pline de bucurie, iar viitorul lor părea pecetluit. Destinul a făcut însă ca flăcăul să fie chemat la oaste, departe, în văi străine. Despărțirea a fost grea, dar tinerii și-au jurat credință veșnică, promitându-și că se vor regăsi la umbra munților.
Răpirea și legământul nesfârșit
Rămasă singură, Estera mergea în fiecare seară la marginea pădurii, deasupra văii, purtând cu sine dorul și speranța. Într-un amurg, din întunericul codrului a apărut un tâlhar uriaș și fioros, coborât de pe culmile Hășmașului. Văzând frumusețea fetei, nelegiuitul a prins-o pe calul său și a dus-o sus, în bârlogul său de piatră. I-a făgăduit aur, mătase și palate de stâncă dacă va primi să-i fie soție, însă Estera l-a respins cu îndârjire. În disperarea ei, fata a strigat către stâncile uriașe, cerând ajutorul muntelui pentru a scăpa de strânsoarea răpitorului.
Prăbușirea stâncilor și apa roșiatică
Natura a auzit strigătul ei de durere. Cerul s-a întunecat dintr-o dată, iar o furtună cumplită s-a năpustit peste munte. Fulgerele spintecau noaptea, iar pământul a început să se zguduie din temelii. Cu un ropot infernal, o bucată uriașă din munte s-a desprins și s-a prăbușit în vale, îngropând sub tăpșanul de piatră pe tâlhar, pe fată, dar și stânele de oi care se adăposteau acolo. Sângele celor pierduți și turmele îngropate de stânci au înroșit apa care s-a adunat în spatele barajului natural. Așa s-a născut Lacul Roșu, din apele căruia străpung și astăzi văzduhul trunchiurile pietrești ale vechiului codru.
Originea și sursele legendei
Această poveste face parte din zestrea folclorică orală transmisă de-a lungul generațiilor în Depresiunea Gheorgheni și zona Cheilor Bicazului. Legenda se regăsește atât în tradiția populară românească, cât și în cea maghiară (unde lacul poartă numele de Gyilkos-tó – Lacul Ucigaș). Variante ale acestei istorisiri au fost culese în ghidurile etnografice ale județului Harghita și în antologiile de legende din Rezervația Naturală Cheile Bicazului – Hășmaș.
