Departe, în vremurile în care câmpia Banatului era acoperită de păduri seculare de stejari și tei, pe meleagurile unde astăzi se înalță stațiunea Buziaș, lumea trăia în armonie cu rânduielile străvechi ale pământului. Oamenii locului cunoșteau fiecare potecă, fiecare poiană și fiecare ascunziș al codrilor Silagiului, însă o taină adâncă rămăsese nevăzută neamurilor: comoara ascunsă în adâncul gliei bănățene.
Sfatul bătrânilor și taina din adâncuri
În acele vremuri, trăia la marginea codrului un bătrân păstor pe nume Bîzieș. Era un om înțelept, cu părul alb ca spuma laptelui și cu ochii blânzi, care adunase în minte toate poveștile neamului său. Bătrânul îngrijea turmele și cunoștea graiul animalelor și foșnetul frunzelor. Se spunea că pământul însuși îi vorbea atunci când își punea urechea la iarbă în nopțile cu lună plină.
Într-o vară neobișnuit de secetoasă, o arșiță cumplită a cuprins întreaga câmpie. Pârâurile au secat, fântânile au rămas fără strop de apă, iar oamenii și vietățile pădurii sufereau de o sete chinuitoare. Ogoarele se uscaseră, iar slăbiciunea începuse să cuprindă pe toată lumea. Văzând suferința semenilor săi, moș Bîzieș s-a retras în adâncul pădurii de stejari pentru a se ruga și a căuta un semn de la duhurile bune ale naturii.
Izvorul care fierbea fără foc
Mergând el ore în șir prin umbra deasă a copacilor, a auzit la un moment dat un zgomot ciudat, ca un fâsâit ușor îmbinat cu un clocotit domol. Curios, bătrânul s-a apropiat de o poiană mică, învăluită într-o boare răcoroasă. Acolo, dintre rădăcinile unui stejar secular, țâșnea la suprafață un fir de apă limpede ca cristalul.
Ieșită direct din inima pământului, apa spumega și bolborosea de parcă ar fi fiert pe vatră, deși la atingere era rece ca gheața. Zeci de bule fine urcau necontenit spre suprafață, împrăștiind un miros reavăn de pământ curat și săruri minerale.
Lângă izvor zăcea un cerb măreț, rănit la un picior de colții fiarelor și sleit de puteri din cauza setei. Animalul își afundase botul în apa spumegândă și bea cu nesaț. Sub ochii uimiți ai bătrânului păstor, după ce s-a adăpat și și-a scăldat rănile în șipotul cel nou, cerbul s-a ridicat sprinten, dând din cap cu putere, recăpătându-și instantaneu energia și pierzându-se în adâncul codrului fără nicio urmă de șchiopătat.
Puterile tămăduitoare ale apei spumegânde
Încrezător în minunea pe care o văzuse, moș Bîzieș s-a aplecat și el și a luat apă în palme. Apa era acrișoară, înțepătoare pe limbă și plină de viață. De îndată ce a băut prima înghițitură, bătrânul a simțit cum o căldură binefăcătoare îi străbate tot corpul, cum oboseala anilor îi dispare din oase și cum inima îi bate mai puternic și mai curat.
Întors în sat, moș Bîzieș i-a adus pe localnici la izvorul cel tainic. Oamenii bolnavi care au băut din apa ce „fierbea fără foc” s-au vindecat de suferințele lor, bătrânii și-au recăpătat vigoarea, iar cei sleiți de puteri au simțit cum viața le înflorește din nou în piept. Vestea despre apa minunată, plină de dioxid de carbon natural și minerale tămăduitoare, s-a răspândit repede peste văi și dealuri.
Răspândirea veștii și darul de neprețuit
În cinstea bătrânului păstor care a descoperit comoara ascunsă sub rădăcinile de stejar, oamenii au numit ținutul și izvoarele după numele lui: Buziaș. Pădurea de stejari care adăpostea izvoarele a fost păstrată cu sfințenie, devenind mai târziu Parcul Dendrologic de astăzi, un loc unic în care aerul curat, încărcat cu aeroni negativi, desăvârșește puterea curativă a apelor.
Peste veacuri, ceea ce a început ca o legendă din bătrâni s-a dovedit a fi unul dintre cele mai mari daruri ale naturii bănățene. Izvoarele carbogazoase de la Buziaș continuă și astăzi să dăruiască sănătate, vigoare și liniște tuturor celor care le caută alinarea.
Surse de proveniență și referințe folclorice:
- Legendele Banatului – culegeri de folclor și tradiții orale din zona Banatului de Câmpie.
- Monografia Stațiunii Buziaș – însemnări istorice privind descoperirea și valorificarea primelor izvoare minerale carbogazoase (borviz) la începutul secolului al XIX-lea.
- Povestiri populare păstrate în memoria comunității locale din județul Timiș despre istoricul izvoarelor tămăduitoare și al Parcului Dendrologic din Buziaș.
