Pe vremea când munții încă își vorbeau și fluviul nu își găsise încă drumul neted spre mare, tărâmul Banatului de Munte și al Mehedințiului era stăpânit de o dihanie înfricoșătoare. Un balaur uriaș, cu mai multe capete și solzi de piatră, își avea bârlogul în peșterile întunecate de pe Valea Cernei. Suflarea lui aducea prăpăd, usca recoltele și gâtuia apele, iar oamenii locului trăiau într-o veșnică groază, rugându-se la ceruri pentru izbăvire.
Blestemul din adâncurile muntelui
Dihania nu era o fiară obișnuită. Se spunea că din fiece picătură de sânge ce-i picura pe pământ răsăreau alți șerpi, iar unde își sprijinea coada, stâncile se sfărâmau în pulbere. Oamenii nu mai îndrăzneau să coboare la ape și nici să urce pe creste. În acele vremuri de restriște, din mijlocul neamului de munteni s-a ridicat Iovan Iorgovan, un voinic cum nu se mai văzuse pe acele plaiuri. Înalt cât bradul, cu umeri lați cât poarta unui palat și cu o forță ce putea muta stâncile din loc, Iovan era privit de toți ca un adevărat protector al pământului străbun.
Simțind suferința oamenilor, Iovan și-a făurit un paloș greu din oțel călit în flăcări de munte, și-a încălecat calul cel năzdrăvan și a plecat pe urmele fiarei, jurând să nu se întoarcă până ce tărâmul nu va fi eliberat.
Bătălia de pe Valea Cernei și izvoarele tămăduitoare
Apreșat de voinic, balaurul a ieșit din peșteră răcnind de se cutremurau văile. Prima încleștare a fost năpraznică. Iovan a ridicat paloșul și, dintr-o singură lovitură aprigă, i-a retezat dihaniei unul dintre capete. Sângele fierbinte al balaurului s-a scurs în adâncurile pământului, iar din locurile unde a atins piatra au izbucnit ape calde, aburinde și tămăduitoare. Așa spun bătrânii că au luat naștere izvoarele termale de la Băile Herculane.
Rănit de moarte și cuprins de o furie orbitoare, șarpele uriaș a rupt-o la fugă spre sud, croindu-și drum cu coada printre munții masivi de piatră. Iovan Iorgovan l-a urmărit fără răgaz, iar zgomotul copitelor calului său răsuna ca un tunet peste creste.
Lupta decisivă de la Cazanele Dunării
Colosul rănit a încercat să se ascundă acolo unde munții păreau netrecuturi, strivind blocurile de piatră pentru a-și croi cale de scăpare. În fuga sa disperată, balaurul a despicat peretele de stâncă, lăsând un făgaș adânc prin care apele Dunării au năvălit cu o forță de neoprit. Așa s-a născut defileul legendar.
Ajunși la marginea prăpastiei, unde apele clocoteau spumegând între pereții înguști de piatră, Iovan l-a prins pe balaur din urmă. Bătălia finală a fost atât de cumplită încât apele fluviului păreau că fierb într-un ceaun gigantic — locul pe care oamenii îl numesc și astăzi Cazanele Dunării. Cu o ultimă lovitură maiestuoasă de paloș, Iovan Iorgovan i-a retezat și ultimul cap al dihaniei. Trupul uriaș al fiarei s-a prăbușit în adâncuri, prăvălindu-se în apele învolburate și transformându-se, cu timpul, în stâncile colțuroase ce ascund intratea în peșterile de la Ponicova și Veterani.
Moștenirea voinicului din Munții Banatului
După biruință, Iovan și-a spălat paloșul în apele curate ale Dunării și s-a odihnit pe crestele abrupte ale Cazanelor. Liniștea s-a așternut peste văi, iar apele fluviului au învățat să curgă domol prin defileul sculptat în timpul marii bătălii. Oamenii au revenit la vetrele lor, binecuvântând curajul voinicului care le-a redat pacea.
Chiar și astăzi, când vaporul trece prin strâmtoarea Cazanelor, bătrânii spun că aburul ce se ridică dimineața deasupra apei este răsuflarea ultimă a balaurului înfrânt, iar ecoul ce răsună din grotele abrupte este amintirea strătunsei lovituri a lui Iovan Iorgovan.
Despre sursele și originea legendei
Legenda lui Iovan Iorgovan reprezintă unul dintre cele mai vechi și fascinante mituri din folclorul românesc, având puternice rădăcini în zona Banatului montan și a Mehedințiului.
- Paralela mitologică: Iovan Iorgovan este considerat echivalentul românesc al eroului antic Hercules (Hercules Valahus). Această legătură este subliniată și de prezența cultului lui Hercules în zona Băilor Herculane încă din timpul ocupației romane (Thermae Herculi).
- Culegeri folclorice: Povestea a fost transmisă prin viu grație din generație în generație sub formă de baladă populară și basm. A fost culeasă și consemnată de etnologi și folcloriști de seamă, precum Simion Florea Marian în lucrările dedicate mitologiei românești, și Petre Ispirescu.
- Geografia mitică: Legenda explică într-o manieră poetico-mitologică formarea reliefurilor spectaculoase din Defileul Dunării, existența peșterilor din zonă (cum ar fi Peștera Veterani sau Ponicova) și originea apelor termale din stațiunea Băile Herculane.
