Dacă ajungi în județul Vrancea și intenționezi să vizitezi Parcul Natural Putna-Vrancea, atunci trebuie neapărat să ajungi în localitatea Lepșa să vezi Cascada Putna. De la noi, afli legenda care animă acest loc minunat. Când vizitezi un loc, află-i și povestea! ➡️
A fost odată ca niciodată, pe vremea când munții Vrancei erau păziți de uriași blânzi și codri adânci, o tânără pe nume Putna. Ea nu era o fată obișnuită, ci fiica preaiubită a bătrânului munte. Avea părul lung ca șuvoiele de argint și o voce atât de curată, încât când cânta, până și fiarele sălbatice se opreau să o asculte.
Putna iubea libertatea mai mult decât orice. Alerga printre stânci, se juca cu cerbii și aducea stropi de viață peste tot pe unde treceau pașii ei verzi.
Umbra din adâncuri
Dar liniștea munților nu avea să dureze veșnic. Din măruntaiele pământului s-a trezit un căpcăun fioros, o arătare de piatră și smârc care voia să stăpânească peste tot ținutul Vrancei. Numele lui era Negru-Vodă al umbrelor.
Căpcăunul a văzut-o pe Putna și, orbit de frumusețea ei strălucitoare, a vrut să o prindă și să o închidă în peștera lui întunecată, ca să-i lumineze doar lui nopțile de piatră.
„Vei fi a mea, copilă a muntelui! Și nimeni nu te va mai auzi cântând!” a urlet uriașul, făcând stâncile să se cutremure.
Marea Urmărire
Speriată, Putna a luat-o la fugă. A alergat printre brazi, s-a strecurat prin chei înguste, dar pașii grei ai căpcăunului o urmăreau îndeaproape. Pământul se despica sub tălpile lui de piatră.
Fata simțea cum puterile o lasă, iar suflarea fierbinte a monstrului era tot mai aproape. Ajunsă la marginea unei prăpăstii adânci, unde muntele se rupea brusc în două, Putna s-a oprit. În fața ei era hăul, în spatele ei – robia.
Nu a stat pe gânduri. Decât să trăiască în întuneric, a preferat să rămână liberă pentru totdeauna. S-a uitat spre cer, a zâmbit munților ei dragi și s-a aruncat în gol.
Nașterea Cascadei
Dar Putna nu s-a zdrobit de stânci. Chiar în clipa în care trupul ei a atins abisul, tatăl-munte a transformat-o într-o revărsare uriașă de apă vie. Părul ei de argint a devenit spumă albă, iar vocea ei s-a transformat într-un ropot puternic și maiestuos.
Căpcăunul, orbit de furie și de stropii reci care îl loveau ca niște săgeți de gheață, a alunecat și s-a prăbușit în bulboana adâncă de la picioarele cascadei, unde apa l-a prefăcut în stană de piatră pentru veșnicie.
Legenda vie de la Lepșa
De atunci și până în zilele noastre, în inima Vrancei, aproape de Lepșa, curge Cascada Putnei. Spuma albă este rochia de mireasă a fetei care a ales libertatea, vuietul asurzitor este cântecul ei de victorie împotriva întunericului iar stâncile netezite de la bază sunt vechii dușmani învinși de puterea apei.
Și se spune că, în nopțile cu lună plină, dacă privești cu atenție prin perdeaua de apă, poți zări chipul zâmbitor al Putnei, veșnic tânără, veșnic liberă.
