Argument: Experiența de a vizita România capătă o profunzime aparte atunci când descoperi legendele străvechi pe care localnicii le poartă din strămoși. Descoperă mai jos povestea Pădurii Ciornuleasa din județul Călărași.➡️
În câmpia largă a Călărașiului, unde vântul poartă și astăzi amintirea vechilor codri ai Bărăganului, Pădurea Ciornuleasa își înalță gorunii seculari ca pe niște străjeri tăcuți ai trecutului. Pentru trecătorul grăbit, locul este o rezervație naturală de o frumusețe rară; pentru cei ai locului, însă, fiecare copac adăpostește o frântură dintr-o poveste veche, transmisă din neam în neam.
Taina neamului Ciornea și legământul codrului
Povestea spune că, în vremuri de mult apuse, când neamurile cotropitoare cutreierau văile Argeșului și ale Dunării, ținutul aparținea unui boier vechi și stoinic, numit Ciornea. Om cu judecată dreaptă și dragoste de pământ, el veghea asupra satelor din jur. Când zvonul despre venirea unor prădători a ajuns la conac, boierul a adunat obștea și a condus oamenii în adâncul pădurii dese care pe atunci nu purta încă un nume.
Se zice că boierul s-a închinat la rădăcina celui mai bătrân gorun și s-a rugat ca pădurea să devină scut pentru cei nevinovați. În acea noapte, un hățiș de nepătruns s-a ridicat în jur, ascunzând țăranii și avuțiile lor. Văzând cum codrul i-a salvat neamul, boierul Ciornea a închinat acel loc comunității, iar oamenii au botezat pădurea Ciornuleasa, în cinstea protectorului lor și a fetei sale care îngrijea bolnavii cu leacuri din plantele adunate din umbra copacilor.
Umbrele din hățiș și duhul gorunilor seculari
De-a lungul veacurilor, Ciornuleasa a rămase un loc binecuvântat pentru cei cu suflet curat, dar de temut pentru cei ce intrau cu gânduri rele. În vremurile haiduciei, cetele de răsculați din Bărăgan își găseau adăpost sigur sub bolțile ei verzi, căci pădurea părea să-și schimbe potecile și să rătăcească pe oricine încerca să prindă pe cei ce luptau pentru dreptate.
Bătrânii din satele din jur povestesc că în nopțile cu lună plină, foșnetul frunzelor de gorun seamănă cu o șoaptă veche. Este vocea codrului care își aduce aminte de legământul stăpânului său. Nimeni din sat nu avea voie să taie vreun stejar bătrân fără să lase o rugăciune sau un prinos la rădăcină, de teamă ca duhul pădurii să nu-i rătăcească pașii sau să nu-i ia mințile.
Moștenirea viu păstrată din câmpia Călărașiului
Astăzi, Pădurea Ciornuleasa rămâne una dintre puținele mărturii ale codrilor seculari de odinioară care acopereau sudul țării. Deși timpul a schimbat chipul așezărilor, legenda Ciornulesei continuă să trăiască prin vocile celor care povestesc despre vremurile de demult, păstrând vie legătura dintre om, natură și taina locului.
Surse de proveniență și note folclorice
Această poveste reconstituie motivele folclorice și legendele de toponimie culese din zona județului Călărași (comunele Mitreni, Curcani și împrejurimile văii Argeșului). Ea are la bază tradiția orală locală despre originea numelui rezervației naturale Pădurea Ciornuleasa (arie protejată ce adăpostește stejari și goruni seculari), îmbinată cu izvoare monografice despre hoinarii și haiducii Bărăganului de Sud.
