Pe colinele line ale Vasluiului, unde vântul poartă încă șoaptele vechilor cronicari, străjuiește de sute de ani stejarul secular de la Corlătești. Trunchiul lui uriaș, adânc brăzdat ca chipul unui moșneag înțelept, păstrează taina unei nopți în care soarta Moldovei s-a împletit cu legenda.
Popasul domnesc în valea Tutovei
Se spune că povestea începe în vremurile tulburi ale domniei lui Ștefan cel Mare. După o luptă grea purtată împotriva prădătorilor care pustiau satele din ținutul Tutovei, măria sa a pornit la drum însoțit doar de o mână de răzeși credincioși. Oțelul săbiilor era încă cald, iar caii sleiți de puteri abia mai puteau urca pantele abrupte ale văii.
Aproape de amurg, voievodul a zărit un stejar pe atunci tânăr, dar neobișnuit de viguros, ale cărui ramuri desăvârșite păreau să ofere cel mai tăinuit adăpost. Ștefan a descălecat, și-a sprijinit sabia de scoarța copacului și s-a așezat la rădăcina lui pentru a-și potoli osteneala.
Urciorul din lut și legământul voievodului
În timp ce oștenii vegheau marginea pădurii, din desișul satului Corlătești a apărut o tânăra localnică. Fără ezitare, fata i-a întins voievodului un urcior din lut plin cu apă rece de izvor și l-a înștiințat că o ceată de spioni vrăjmași ocolea dealul din apropiere pentru a le tăia calea.
Avertizat la timp, Ștefan cel Mare și-a strâns răzeșii și i-a surprins pe prădători în trecătoare, obținând o biruință fulgerătoare. Întors la locul de popas, drept mulțumire pentru credința sătenilor și adăpostul oferit de arbore, domnitorul a mângâiat tulpina tinerei plante și a rostit o binecuvântare: acest stejar va trăi veacuri întregi și nu va fi doborât de nicio secure, rămânând scutul nevăzut al vetrei satului.
Un martor tăcut al istoriei
De-a lungul secolelor, furtunile au frânt unele din crengile uriașului, iar iernile cumplite i-au încercat tăria, dar copacul a rămas neclintit. Bătrânii din Corlătești povestesc și astăzi că cine își lipește urechea de scoarța stejarului în nopțile senine de vară poate auzi încă ropotul stins al copitelor calului domnesc.
Această legendă face parte din tezaurul de folclor al județului Vaslui, fiind transmisă prin viu grai de generațiile de bătrâni din comuna Bogdănești și consemnată în culegerile locale de traditii și legende din zona Moldovei de Sud.
