Dacă vizitezi stațiunile de pe Valea Prahovei și intenționezi să faci un traseu montan, unul dintre cele mai frumoase și accesibile trasee este cel de la Bușteni spre Cascada Urlătoarea. Cascada este spectaculoasă iar dacă tot ești aici, află și legenda pe care oamenii au creat-o în jurul acestui loc minunat. Vei putea astfel să te bucuri mult mai intens de farmecul acestor meleaguri. Când vizitezi un loc, află-i și povestea!➡️
A fost odată, pe vremea când munții încă își șopteau taine vechi la urechile brazilor, o păstoriță de o frumusețe fără seamăn. Se numea Neaga, o fată cu ochii de culoarea cerului de primăvară și cu un pas atât de ușor încât nici iarba nu se apleca sub tălpile ei. Ea trăia în inima Bucegilor, ascultând cântecul izvoarelor și veghind peste turmele de mioare. Frumusețea ei nu era doar o bucurie a naturii, ci devenise o binecuvântare tăcută pentru întreaga stâncărie a munților.
Vrajba Dintre Uriași
Liniștea fetei s-a destrămat în ziua în care doi frați uriași, stăpâni ai crestelor înalte, au zărit-o trecând prin poiană. Amândoi s-au îndrăgostit pe loc de chipul ei senin, iar iubirea lor năvalnică a transformat frăția în ură orbitoare. Înfuriați de gelozie, uriașii au început să se înfrunte, făcând pământul să se zguduie sub pașii lor grei și stâncile să se desprindă din versanți. Speriată de urgia dezlănțuită și de gândul că ar putea fi pricina distrugerii casei sale dragi, frumoasa păstoriță a luat-o la fugă spre abruptul muntelui.
Săritura în Prăpastie
Frații o urmăreau îndeaproape, strigătele lor de iubire și mânie răsunând ca tunetele printre văi. Ajunsă la marginea unei prăpastii adânci, fără nicio altă cale de scăpare, fata a privit spre cer și s-a rugat duhurilor muntelui să o scape din mâinile prigonitorilor. Decât să devină pricina vrăjbiei dintre cei doi frați, a ales să se arunce în hăul umbros. În timp ce cădea, rochia ei albă s-a prefăcut într-o pânză strălucitoare de apă, iar trupul ei s-a contopit pentru totdeauna cu stânca rece.
Vocea Veșnică a Muntelui
Când frații au ajuns la marginea râpei, au încremenit de durere. În locul fetei, o cascadă învolburată își arunca apele cristaline peste picioarele de piatră ale Bucegilor, scoțând un freamăt puternic, ca un strătătăt de jale și libertate. Îndurerați, cei doi uriași s-au transformat și ei în două stânci mute ce străjuiesc și astăzi valea umbroasă. Apa, păstrând peste veacuri amintirea fetei, continuă să murmure și să urle printre brazi, purtând până în zilele noastre legenda Cascadei Urlătoarea.
