Dacă ajungi în Cheile Nerei, în județul Caraș-Severin, trebuie neapărat să vizitezi Lacul Dracului și să afli legenda pe care oamenii au creat-o în jurul acestui loc minunat. Când vizitezi un loc, află-i și povestea!➡️
Adânc ascuns în inima codrilor seculari din Cheile Nerei, acolo unde pereții de stâncă calcaroasă se înalță ca niște santinele tăcute spre cer, oglindește cerul unul dintre misterioasele lacuri ale României: Lacul Dracului. Ochiul de apă nu are nicio scurgere vizibilă și nicio fântână care să-l alimenteze, iar culoarea lui se schimbă mereu, de la un albastru-turcoaz fermecător la un verde întunecat, smaragdin. Dar nu frumusețea lui stranie atrage privirile drumeților, ci povestea șoptită de bătrânii locului la gura sobei, pe vremea când pădurile erau pline de haiduci și taine neștiute.
Trufia ciobanului solitar
Se spune că, în vremuri de mult apuse, pe malul stâncos al Nerei trăia un cioban solitar. Omul era cunoscut în tot ținutul pentru mândria lui nemăsurată și pentru o încăpățânare de piatră. Nu se temea de fiarele codrului și nici de tunetele munților, iar când cineva îi amintea de puterile întunericului care bântuie prin peșteri, el râdea cu hohote, crezând că doar poveștile spuse la lumina focului pot speria copiii.
Străinul din adâncul peșterii
Într-o seară de toamnă târzie, pe când ceața se lăsa groasă peste chei, ciobanul își aduna oile la adăpost. Deodată, dinspre adâncul unei peșteri ascunse în stâncă, răsări un bătrân ciudat, cu o barbă lungă și albă ca zăpada, dar cu privirea aprinsă de o scânteie roșiatică. Străinul îl provocă pe cioban la o partidă de aruncat bolovani în prăpastie, punând la bătaie mândria omului împotriva bogățiilor ascunse ale pământului.
Geamătul pământului și prăbușirea
Ciobanul, orbit de trufie, acceptă pe loc. Aruncară pietre grele care spintecară aerul și căzură cu bubuituri înfiorătoare în hăuri. Dar oricât de puternic ar fi aruncat ciobanul, străinul părea să nu aibă margini ale puterii. În cele din urmă, cuprins de o furie nebună, ciobanul ridică cel mai mare bolovan din apropiere și îl azvârli cu toată forța în direcția peșterii.
În clipa aceea, pământul scoase un geamăt cutremurător. Stâncile se prăbușiră cu un zgomot de tunet, înghițind peștera, bătrânul misterios și o mare parte din munte. Apa subterană izbucni la suprafață, inundând craterul uriaș format în urma surpării.
Oglinda tainelor veșnice
Ciobanul rămase încremenit pe mal, privind cum apele limpezi și adânci înghițeau totul în tăcere. Iar în clipa în care se apropie de mal să se uită în oglinda apei, zări pentru o secundă chipul bătrânului care îi zâmbea din adâncuri.
De atunci, localnicii au numit acel loc Lacul Dracului. Se zice că apele lui sunt atât de adânci încât nu au fund și că cel care îndrăznește să batjocorească liniștea pădurii sau să tulbure apele lacului va simți mânia nevăzută a adâncurilor. Iar astăzi, când treci pe potecile înguste din Cheile Nerei și auzi vântul șuierând printre stânci, ai putea jura că cineva te privește din oglinda verde-albăstruie a lacului, păstrător tăcut al vechilor taine.
